Legea nr. 265/2022 a introdus în cadrul art. 91 din Legea 31/1990, un nou alineat, alin. (2), prin care a prevăzut obligativitatea:

• depunerii a cel puțin 30% din capitalul social subscris, în maximum 3 luni de la înmatriculare, dar înainte de efectuarea oricărei operațiuni în numele societății;
• depunerii diferenței de capital social, în termen de 12 luni (în cazul aportului în numerar) sau în termen de cel mult 24 luni (în ipoteza aportului în natură).

Textul legal indicat mai sus poate genera interpretări interesante privind capacitatea SRL-ului de a încheia acte juridice (într-o mai mică măsură) și la nulitatea societății (într-o mai mare măsură).

Textul de lege nu ridică mari probleme pentru societățile nou-înființate, cu un capital social subscris mic (e.g. vestitul 200 lei). Din punct de vedere practic, creditarea contului curent al societății de către asociați, în vederea efectuării primelor operațiuni, reprezintă și momentul vărsării capitalului social, în întregime sau în parte.

Norma juridică se adresează, în special, SRL-urilor care, la data înmatriculării, au un capitalului social subscris considerabil, care depășește cu mult valoarea operațiunilor curente ale societății (ori chiar cifra de afaceri anuală) și pentru care societatea nou-înființată recurge la împrumuturi acordate de asociați.

Discuție asupra capacității SRL-ului de a încheia acte juridice înainte de vărsarea a 30% din capitalul social subscris

Oare nedepunerea a 30% din capitalul social subscris este o problemă de capacitate de exercițiu a SRL-ului, care ar afecta actele juridice încheiate de aceasta?

Opinăm că nu este o problemă reală referitoare capacitatea SRL-ului de a încheia acte juridice.

Legea nr. 265/2022 nu prevede în mod expres o sancțiune pentru încălcarea obligației de a „începe operațiuni în numele societății” înainte de vărsarea capitalului social în procent de 30%. Prin urmare, un posibil răspuns trebuie găsit prin interpretarea cadrului legal actual.

În condițiil în care:

• persoanele care ocupă poziții în organele de administrare ale SRL-ului, îndeplinesc condițiile legale pentru a ocupa aceste poziții (a se vedea art. 211 alin. (1) C.civ. și art. 731 alin. (1) raportat la art. 6 alin. (2) din Legea nr. 31/1990);
• nu există niciun alt viciu privind înmatricularea valabilă a societății, care ar putea afecta capacitatea de folosință a persoanei juridice,

organele executive ale SRL-ul pot încheia în mod valabil acte juridice înainte ca asociații să verse cei 30% din capitalul social.

Așadar, nedepunerea capitalului social nu reprezintă o condiție pentru nașterea capacității civile a SRL-ului de a exercita drepturi și de a-și asuma obligații prin încheierea actelor juridice de către organele sale de administrare. Actele juridice, privite uno ictu, astfel încheiate, nu vor putea fi invalidate prin invocarea acestui motiv.

Nedepunerea capitalului social subscris, înainte de efectuarea oricărei operațiuni în numele SRL-ului, este o temă care merită discutată pe tărâmul nulității societății.

Neîndeplinirea obligațiilor de la art. 91 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 – cauze de nulitate a SRL-ului

Art. 91 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 intră în categoria dispozițiilor „legale privind capitalul social minim, subscris și vărsat” și, în consecință, reprezintă o aplicație veritabilă a cazului de nulitate prevăzut de art. 56 lit. g) din aceeași lege. Mai exact, textul normativ reglementează obligația vărsării capitalului social subscris în condițiile anterior menționate.

Nedepunerea ori vărsarea incompletă a capitalului social subscris, cu nerespectarea termenelor și procentelor prevăzute de art. 91 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, sunt cauze care pot conduce la anularea SRL-ului de către instanța de judecată. Desigur, depunerea capitalului social subscris în acord cu prevederile legii, până la momentul punerii concluziilor în fond, va împiedica pronunțarea unei hotărâri judecătorești de anulare a societății.

Concluzii și sugestii de lege ferenda

Urmare a modificării art. 91 din Legea nr. 31/1990, depunerea capitalului social subscris, ulterior înmatriculării SRL-ului, a căpătat o importanță esențială, din perspectiva eventualei consecințe a încălcării obligațiilor consfințite în alin. (2): nulitatea societății.

Nulitatea societății declanșează automat dizolvarea și lichidarea societății cu efect ex nunc, fără a impacta asupra valabilității actelor juridice încheiate de SRL cu terții de bună-credință. Conform art. 59 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 și art. 199 alin. (2) C.civ., terții de bună-credință sunt aceia care nu cunoșteau cauza de nulitate (nedepunerea capitalului social în condițiile legale) la momentul încheierii actului juridic. Așadar, este util ca terții să poată verifica dacă și în ce măsură capitalul social subscris al unui SRL nou-înmatriculat a fost vărsat.

Prin urmare, este important ca legiuitorul primar ori cel delegat să conceapă mecanisme legale prin care să se urmărească și să se verifice îndeplinirea obligației vărsării capitalului social subscris. În mod deosebit, aceste mecanisme ar trebui să implice informarea autorității competente privind depunerea capitalului social, respectiv prin înregistrarea unei mențiuni la Oficiul Registrului Comerțului. Astfel, faptul (ne)depunerii capitalului social ar trebui să fie accesibil terților prin mijlocirea Oficiul Registrului Comerțului.

În privința obligației de a nu începe operațiuni în numele societății, înainte de vărsarea capitalul subscris, dacă se dorește păstrarea acestei mențiuni, pentru ca textul normativ să capete caracter clar și previzibil, trebuie să se prevadă și o consecință în cazul neîndeplinirii acestei obligații. În caz contrar, printr-o inițiativă legislativă viitoare, sintagma ar trebui eliminată, întrucât de lege lata pare a fi necorelată legislativ.

av. Robert Trăilescu

Trailescu și Asociații SPARL